DOVLEACUL

Confrom unora, dovleacul este originar din Peru, fiind adus de conchistadorii spanioli in secolul al XVI-lea. in alte documente se specifica originea sa africana, tropicala si subtropicala. Cert este ca era cunoscut inca din antichitate, chinezii, apoi grecii si romanii consumandu-l ca pe un delicios desert. Regele Frantei Carol al VIII-lea, la sfarsitul anilor 1400, a adus aceasta planta comestibila in Franta, gradinarii din Versailles ameliorandu-i pe parcurs calitatile.

In prezent se cunosc peste 900 de specii de cucurbitacee, cea mai cunoscuta fiind Cucurbita maxima, datorita fructului mare si rotund, cu coaja verde, galbena sau portocalie, ce poata sa ajunga la o greutate de pana la 90 de kilograme. Dovlecii din specia Cucurbita muschiata au forma alungita, cu coaja verde sau portocalie, sunt mai mici si mai rezistenti la frig.

Dimensiunile dovlecilor variaza mult, dupa specie, trecand de la 5 cm si greutate foarte scazuta (cum este Baby Boo), la aproape de 100 Kg la care poate sa ajunga dovleacul comun sau chiar la 224 Kg si 3 metri ciumferinta cat masoara „monstrul” speciei Atlantic Giant.
Dovleacul, aceasta planta anuala ce se cultiva pentr fructele, florile si semintele sale, se dezvolta doar din flori feminine, care se recunosc prin ingrosarea de la baza, spre deosebire de florile masculine care au peduncului alungit. Polnizarea se efectueaza desprinzand floarea masculina si aplecand-o peste floarea feminina.

Dovleacul se seamana primavara devreme, in vase, intr-un spatiu inchis. Cand se achizitioneaza semintele in pliculete trebuie sa existe siguranta ca acestea nu sunt uscate. Este mai sigur daca se cumpara plantute deja formate, alegand exemplare mici si compacte, cu frunze sanatoase. in acest caz, se pot planta direct in pamant, in gradina.

Planta prefera o expunere in plin soare sau semiumbra, in asa fel incat sa aiba cel putin 6 ore de insolatie pe zi. Daca se opteaza pentru plantarea semintelor, nu se va uita sa fie rarite imediat ce se formeaza micile plante, pastrandu-le doar pe cele sanatoase, taindu-le varfurile pentru a le intari tulpina.
Pentru obtinerea unor fructe mari, plantele se vor distanta la cel putin 7 metri, iar de la jumatatea verii nu se va lasa decat un singur fructe pentru o planta.

Terenul trebuie bine faramitat si foarte ingrasat la inceput. in continuare insa se va evita utilizarea unui fertilizant cu inalt continut de azot, care ar favoriza formarea frunzelor in dauna fructului. Se vor uda o data pe saptamana, iar sub fruct se va pune o scandurica pentru a nu putrezi in contact cu solul.
Recoltarea se va face cand planta se va usca si dovleacul se va matura, lasand sa atarne o bucata lunga de peduncul. Se desfac dovleacii de planta cu ajutorul unor manusi, deoarece fata inferioara a frunzei este spinoasa. Dovlecii recoltati se vor pastra intr-o incapere bine aerisita.
Dovlecii se cultiva si pe terase, in scop ornamental. Este suficient sa se aleaga plante pitice obtinute in pepiniere.
Dusmanii dovlecilor: insectele excavatoare, lungi de 2-3 cm, ce sapa galerii in interiorul tulpinei si se hranesc cu planta pana ce aceasta moare. Afidele, in schimb, ii sug limfa.
Pentru a proteja plantele, cand acestea germineaza, vor fi acoperite cu folii de plastic, ale caror margini vor fi fixate cu pietre. Cand planta infloreste si trebuie polinizata, se vor taia foliile de protectie si se vor infasura tulpinele la baza (la 15 cm de la sol) cu bucati de materiale ce pot fi lasate intreg sezonul.
Miezul portocaliu al dovleacului este hipocaloric (18 calorii la 100 g pulpa de dovleac), favorizand digestia: motiv pentru care este utilizat in hrana copiilor mici si persoanelor varstnice. Fiind sarac in zaharuri, este compatibil cu dieta celor ce sufera de diabet.

Este recunoscuta valoarea dovleacului privind aportul de vitamina A (in special in lupta impotriva radicalilor liberi, responsabili pentru imbatranirea celulara precoce, in anemii, in bolile de piele, de ochi, in prevenirea formarii tumorilor), precum si al vitaminei E, antioxidanta.

Dovleacul mai contine potasiu, necesar eliminarii acelor crampe musculare duresoase ce apar noaptea, in timpul somnului. Este indicat in dieta celor ce sufera de entero-colite, de insuficienta renala, hemoroizi, afectiuni cardiace. Este indicat in curele de slabire, deoarece satura repede, fiind bogat in fibre.
Uleiul obtinut din semintele de dovleac sunt utile in hipertrofia prostatei, iar piureul este util in insuficienta cardiaca, in constipatie, colita, edeme. Cataplasmele cu dovleac sunt folosite in caz de arsuri, intepaturi si diverse rani greu vindecabile.

Florile de dovleac au forma alungita, cu frumoase petale de culoare galbena (verde la baza). in interiorul lor se afla un filament galben care trebuie eliminat daca florile vor fi consumate.
Cele mai adaptate flori pentru cosnum sunt cele masculine (mai prelungi decat cele feminine). Cand se achizitioneaza, trebuie sa fei deschise si sa aiba o culoare vie. Vor fi evitate exemplarele cu petalele incretite, fiind alese doar cele integre si robuste.

Florile de dovleac, achizitionate pentru cosnum, pot fi pastrate cel mult 2-3 zile daca tija lor este introdusa intr-un vas cu apa. Sunt valoroase, deoarece contin multa vitamina A, sunt diuretice si calmante, foarte digerabile atunci cand nu sunt gatite cu grasimi.